vineri, 12 august 2016

Depresia mascata

         M-am hotarat in aceasta seara, nu intamploator, sa scriu despre un subiect de actualitate..despre care de altfel, am mai scris, insa acum il voi aborda sub alt aspect. Voi vorbi despre depresie, si nu despre depresia declarata si diagnosticata, ci despre cea ascunsa..intocmai pentru ca persoanele "purtatoare" sa poata fi recunoscute mai usor si ajutate corespunzator. Un depresiv care ajunge la un specialist, adesea este impins de un apropiat sa faca acest pas. Lispa unui sens in a se adresa de buna voie specialistului, precum si tergiversarea actiunilor, este ceea ce il impiedica sa vina de unul singur, desi in cele mai multe cazuri cel afectat, isi cunoaste boala. Insa pe langa acesta, caruia "vrand nevrand" i se acorda ajutor, exista depresivul care sustine cu tarie ca nu are nimic, ba chiar mecanismele sale  aparare nu permit catalogarea simptomelor ca apartinand depresiei, in special negarea, instraineaza ideea de depresie de constiinta celui bolnav. Ba chiar, paradoxal, acesta poarta mereu, mai mult decat ar fi nevoie, zambetul pe buze..
         In primul rand, trebuie inteles, ca la baza depresiei, exista un eveniment declansator afectiv-negativ(o pierdere, un soc), ceva la care persoana nu se astepta, ceva ce l-a luat pe nepregatite si la care a fost fortat sa se adapteze, contrar vointei sale. De multe ori, spunem despre persoane abatute sau triste ca li s-au inecat corabiile..ei bine, asemeni unei barci, al carei motor cedeaza in mers din cauza impactului cu un corp strain, i se intampla celui cu depresie. Poate va continua sa pluteasca, la fel ca barca ..insa va mai ajunge la destinatie? Pentru a inainta ar fi nevoie sa ceara vasle, si chiar si cu acestea ar trebui un efort sustinut pe care l-ar resimti imediat, pentru a se indrepta unde planuia sa ajunga. Cel cu depresie ascunsa, nu va refuza sa accepte ca a fost intr-o barca cu motor si va explica filosofic altora la cârmă, ca el se relaxeaza in largul lacului, sugerand ca poate porni motorul si se poate indrepta oricand spre mal. Un pic de insight insa, ne va face sa intelegem ca motorul este sticat si ca persoana hoinara are nevoie de ajutor.
Ce semne ar trebui sa ne dea de gandit ca o persoana isi mascheaza depresia?

  • modificari ale calitatii somnului (treziri in mijlocul noptii sau adormit cu dificultate, dormit prea mult si/sau in timpul zilei
  • modificari ale apetitului (diminuare/accentuare a apetitului)
  • lipsa miscarii, dezinteres in activitati, intepenire, lentoare in executarea sarcinilor simple, dezinteres in ingrjirea personala
  • diminuarea debitului verbal, refuzul socializarii, invocarea scuzelor permanente pentru neparticiparea la evenimente sociale
  • o tendinta de a vedea partea goala a paharului si de a folosi mult negativism in conversatie "niciodata" "nimic", "nimeni", "nicaieri", endinta de abstractizare.
       Un singur simptom din cele mentionate nu este suficient pentru a confirma un diagnostic de depresie, de obicei simptomele mergand mana in mana. De asemenea, trebuie diferentiata depresia mascata de dispozitiile proaste, trecatoare sau episodul depresiv.
Iarasi de mentionat, este faptul ca, in cazul in care regasiti mai multe simptome la dvs. sau la cineva apropiat, este indicat sa va adresati medicului de familie sau sa convingeti persoana in cauza sa faca acest lucru; acesta va poate indruma ulterior, catre specialistul potrivit.

miercuri, 20 ianuarie 2016

In love with a Psycho

               
         Se spune, mai prin toate povestile, ca victima isi are vina sa... vina de a fi la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit si purtand pe umeri o desaga in care isi cara ostentativ  dorinta de a cunoaste lumea, curiozitatea, timiditatea si  fragilitatea. Agresorul, mult prea plictisit de ce a cunoscut, cu fragilitatea scindata prea devreme si prea brusc, o miroase de departe. Nu e banala, nu e uzata, nu e rasuflata. E balsamul sufletului sau indurerat, un balsam rar  ce vrea sa-l toarne cat mai repede pe rana sa...tot o data. Asadar, acest om toxic, sociopat, psihopat incepe sa aiba o fantezie legata de ea. Ce mult are nevoie de victima, cat de mult il va completa, il va vindeca. In aceste conditii, trece la actiune, investind repede si mult in ce si-a propus. Carisma lui e intriganta, privirea lui e patrunzatoare si rece, zambetul sau e dulce, insa ascunde o poveste trista. Cat de crunta a fost viata cu el, cat de greu si apasator e trecutul sau..Acum ai onoarea sa cunosti un supravietuitor, un erou nemedaliat. Se face apel la justetea ta.. simti ca n-ar fi trebuit ca soarta sa fie asa cruda cu el. Acum intelegi de ce privirea sa e rece..
           E momentul sa-l asculti, sa-l ajuti si sa-i oferi intelegere si iubire. Pana la urma va fi reciprocitate...Si tu vei avea ocazia sa te edifici instantaneu in legatura cu falsele prietenii (toate) in care iti risipesti timpul si energia, te vei cunoaste mai bine si vei descoperi laturi innascute ale personalitatii tale, care pana nu demult, iti erau straine. Vei fi capabila sa stii ca esti 100% frivola, stangace, neputincioasa, aeriana, uratica, buna de nimic  si proasta, iar cand nu vei mai fi cu el,(in cazul in care vei reusi sa scapi) nu te vei intreba daca chiar esti asa, ci... cine se va mai uita la tine asa cum esti (pentru ca ti s-a repetat de nenumarate ori cum esti si ca fara el, nu vei putea face nimic). Adevarul e ..ca nu vei arata si nici nu vei functiona prea bine, dupa. Poate vei semana cu un paianjen, in care scarbitul a lovit cu salbaticie din frica absurda de a-l mai vedea vreodata miscand...
           Uite-te bine pe unde calci..pentru ca un om ca acesta, nu-ti poate aduce nimic bun. Sa fii empatica cu idealizarea sa, e ca si cum ai arunca un margaritar la porci. Dupa momentul idealizarii acesta se va plictisi, si va incerca sa-si creasca stimularea prin intermediul cui? ghiceste! Da, te va folosi exact ca pe o jucarie, care curand ii va mai starni interesul doar daca o izbeste de pamant, o crapa in bucati pentru a vedea exact ce contine. Sa nu crezi ca va incerca sa o si asambleze la loc...