vineri, 12 august 2016

Depresia mascata

         M-am hotarat in aceasta seara, nu intamploator, sa scriu despre un subiect de actualitate..despre care de altfel, am mai scris, insa acum il voi aborda sub alt aspect. Voi vorbi despre depresie, si nu despre depresia declarata si diagnosticata, ci despre cea ascunsa..intocmai pentru ca persoanele "purtatoare" sa poata fi recunoscute mai usor si ajutate corespunzator. Un depresiv care ajunge la un specialist, adesea este impins de un apropiat sa faca acest pas. Lispa unui sens in a se adresa de buna voie specialistului, precum si tergiversarea actiunilor, este ceea ce il impiedica sa vina de unul singur, desi in cele mai multe cazuri cel afectat, isi cunoaste boala. Insa pe langa acesta, caruia "vrand nevrand" i se acorda ajutor, exista depresivul care sustine cu tarie ca nu are nimic, ba chiar mecanismele sale  aparare nu permit catalogarea simptomelor ca apartinand depresiei, in special negarea, instraineaza ideea de depresie de constiinta celui bolnav. Ba chiar, paradoxal, acesta poarta mereu, mai mult decat ar fi nevoie, zambetul pe buze..
         In primul rand, trebuie inteles, ca la baza depresiei, exista un eveniment declansator afectiv-negativ(o pierdere, un soc), ceva la care persoana nu se astepta, ceva ce l-a luat pe nepregatite si la care a fost fortat sa se adapteze, contrar vointei sale. De multe ori, spunem despre persoane abatute sau triste ca li s-au inecat corabiile..ei bine, asemeni unei barci, al carei motor cedeaza in mers din cauza impactului cu un corp strain, i se intampla celui cu depresie. Poate va continua sa pluteasca, la fel ca barca ..insa va mai ajunge la destinatie? Pentru a inainta ar fi nevoie sa ceara vasle, si chiar si cu acestea ar trebui un efort sustinut pe care l-ar resimti imediat, pentru a se indrepta unde planuia sa ajunga. Cel cu depresie ascunsa, nu va refuza sa accepte ca a fost intr-o barca cu motor si va explica filosofic altora la cârmă, ca el se relaxeaza in largul lacului, sugerand ca poate porni motorul si se poate indrepta oricand spre mal. Un pic de insight insa, ne va face sa intelegem ca motorul este sticat si ca persoana hoinara are nevoie de ajutor.
Ce semne ar trebui sa ne dea de gandit ca o persoana isi mascheaza depresia?

  • modificari ale calitatii somnului (treziri in mijlocul noptii sau adormit cu dificultate, dormit prea mult si/sau in timpul zilei
  • modificari ale apetitului (diminuare/accentuare a apetitului)
  • lipsa miscarii, dezinteres in activitati, intepenire, lentoare in executarea sarcinilor simple, dezinteres in ingrjirea personala
  • diminuarea debitului verbal, refuzul socializarii, invocarea scuzelor permanente pentru neparticiparea la evenimente sociale
  • o tendinta de a vedea partea goala a paharului si de a folosi mult negativism in conversatie "niciodata" "nimic", "nimeni", "nicaieri", endinta de abstractizare.
       Un singur simptom din cele mentionate nu este suficient pentru a confirma un diagnostic de depresie, de obicei simptomele mergand mana in mana. De asemenea, trebuie diferentiata depresia mascata de dispozitiile proaste, trecatoare sau episodul depresiv.
Iarasi de mentionat, este faptul ca, in cazul in care regasiti mai multe simptome la dvs. sau la cineva apropiat, este indicat sa va adresati medicului de familie sau sa convingeti persoana in cauza sa faca acest lucru; acesta va poate indruma ulterior, catre specialistul potrivit.

miercuri, 20 ianuarie 2016

In love with a Psycho

               
         Se spune, mai prin toate povestile, ca victima isi are vina sa... vina de a fi la locul nepotrivit, la timpul nepotrivit si purtand pe umeri o desaga in care isi cara ostentativ  dorinta de a cunoaste lumea, curiozitatea, timiditatea si  fragilitatea. Agresorul, mult prea plictisit de ce a cunoscut, cu fragilitatea scindata prea devreme si prea brusc, o miroase de departe. Nu e banala, nu e uzata, nu e rasuflata. E balsamul sufletului sau indurerat, un balsam rar  ce vrea sa-l toarne cat mai repede pe rana sa...tot o data. Asadar, acest om toxic, sociopat, psihopat incepe sa aiba o fantezie legata de ea. Ce mult are nevoie de victima, cat de mult il va completa, il va vindeca. In aceste conditii, trece la actiune, investind repede si mult in ce si-a propus. Carisma lui e intriganta, privirea lui e patrunzatoare si rece, zambetul sau e dulce, insa ascunde o poveste trista. Cat de crunta a fost viata cu el, cat de greu si apasator e trecutul sau..Acum ai onoarea sa cunosti un supravietuitor, un erou nemedaliat. Se face apel la justetea ta.. simti ca n-ar fi trebuit ca soarta sa fie asa cruda cu el. Acum intelegi de ce privirea sa e rece..
           E momentul sa-l asculti, sa-l ajuti si sa-i oferi intelegere si iubire. Pana la urma va fi reciprocitate...Si tu vei avea ocazia sa te edifici instantaneu in legatura cu falsele prietenii (toate) in care iti risipesti timpul si energia, te vei cunoaste mai bine si vei descoperi laturi innascute ale personalitatii tale, care pana nu demult, iti erau straine. Vei fi capabila sa stii ca esti 100% frivola, stangace, neputincioasa, aeriana, uratica, buna de nimic  si proasta, iar cand nu vei mai fi cu el,(in cazul in care vei reusi sa scapi) nu te vei intreba daca chiar esti asa, ci... cine se va mai uita la tine asa cum esti (pentru ca ti s-a repetat de nenumarate ori cum esti si ca fara el, nu vei putea face nimic). Adevarul e ..ca nu vei arata si nici nu vei functiona prea bine, dupa. Poate vei semana cu un paianjen, in care scarbitul a lovit cu salbaticie din frica absurda de a-l mai vedea vreodata miscand...
           Uite-te bine pe unde calci..pentru ca un om ca acesta, nu-ti poate aduce nimic bun. Sa fii empatica cu idealizarea sa, e ca si cum ai arunca un margaritar la porci. Dupa momentul idealizarii acesta se va plictisi, si va incerca sa-si creasca stimularea prin intermediul cui? ghiceste! Da, te va folosi exact ca pe o jucarie, care curand ii va mai starni interesul doar daca o izbeste de pamant, o crapa in bucati pentru a vedea exact ce contine. Sa nu crezi ca va incerca sa o si asambleze la loc...

duminică, 13 septembrie 2015

Tomnatic





Supărat nevoie mare, că s-a despărţit de vară,
Iarăşi a cazut pământul în beţia lui amară
Se tot plânge despre toamnă: că e jale, că e chin
Şi-nainte să se culce, îşi mai toarnă nişte vin.

Însă toamna sentimentală îl îmbrăţişează strâns
Şi cum dânsul o ignoră, se-apucă-ndat de plâns
Şi-l inundă zi şi noapte, soarele i-l izgoneşte
Că-i geloasă şi absurdă şi pe loc înnebuneşte.

Iarba, frunzele, o roagă, să nu fie atat de dură,
Dar pe unde trece toamna, doar blesteamă şi înjură
Tot a ciuruit păgâna: livezi. grădini, păduri
Câţiva trandafiri mai vineţi, s-au ascuns prin bătături..

Păsările înţelepte, s-au înălţat către ceruri
Şi nici gâzele cochete, nu iau parte la măceluri
Vietăţi înspăimântate se ascund prin vizuini
Doar un graur prăpădit, s-a pitit printre ciorchini.

Un dovleac şi o gutuie, işi vorbesc necontenit
Cei care nu-s slabi de înger, cum de-au supravieţuit
Însă nucile verzui, înnegresc de supărare,
Mere roşii, purpurii, zac căzute pe cărare

Iar în tot tabloul ăsta, cu iod sânge şi otravă,
Toamna-nspre Pământ se-ntoarce:
Gustă, mi-am pus sufletul pe tavă.

L.L. 10 oct 2014


marți, 11 august 2015

Scindare







Când privea-nspre cerul ca negura,
şi zâmbea cu zâmbetu-i mieriu
se risipeau norii şi ziua se însenina;

Când gândea mult cu frumosu-i gând,
orişice uşă se deschidea
visele-şi realizând;

Dar curând visele sale au dispărut,
ca un lampion ce se inalţă spre ceruri
facandu-se nevăzut;

Dar curând zâmbetul său a devenit un apus,
scăldat în amărăciunea lacrimilor
şi a zbuciumului nespus;

Nu e păcat să smulgi o floare,
să-ncerci să-ţi înfrumuseţezi mormântul ?
o ultima dorinţă... a bufonului ce moare;

Nu e păcat să pui mlădiţe verzi pe foc,
doar pentru un hatâr
nebunul ce degeră, şi încă-şi bate joc;

Când privea-nspre cerul ca tăciunele,
şi zâmbea cu zâmbetu-i trist
norii se certau şi începeau furtunile.

Când gândea mult, cu tristu-i gând,
orişice uşă se deschidea
îndepartând-o plăcut, de Pământ.


Scindare




duminică, 31 mai 2015

Procrastinarea de zi cu zi

   Cuvântul procrastinare face referire la tendinţa unui individ de a amâna executarea unei sarcini, în favoarea angajării în acţiuni neproductive şi/sau lipsite de efort fizic/intelectual. De exemplu : Maria are de lucrat pentru un proiect important, în care este solicitată psihic. Maria conştientizează importanţa sarcinii de îndeplinit, însă nu găseşte suficientă motivaţie pentru a trece la demararea acţiunii. În consecinţă o amâna, iar ulterior poate simţi sentimente de vinovăţie. Procrastinatorul foloseşte afirmaţii precum acestea :"Am tot timpul să fac asta, pentru început îmi voi verifica mailul." "Sa mănânc ceva înainte sa încep." "Cred că am nevoie de puţin aer înainte de a face orice altceva. Voi face o plimbare." "O ora de somn mă va ajuta sa mă concentrez mult mai bine." Ziua continua cu diferite acţiuni, mai puţin cu cele ce ar trebui făcute. Dacă există un numitor comun al afirmaţiilor de mai sus, acela este plăcerea. Altfel spus, avem obiceiul de a prioritiza acţiunile ce ne produc o plăcere imediată, în detrimentul celor ce oferă o satisfacţie mult mai întîrziată.
   Procrastinarea apare cu precădere la persoanele ce prezintă o gândire ruminativă (o stare de meditaţie exagerată asupra unor evenimente trecute sau viitoare), slăbind procesul motivaţional. De asemenea, persoanele care procrastinează sunt adesea nehotarâte, lipsite de o gândire pragmatică.
   Pentru a combate procrastinarea, putem să :
  • Ne fixăm clar şi concret sarcinile pe care le avem de îndeplinit (eventual le notăm si bifăm după efectuarea lor)
  • Să ne asigurăm că ceea ce avem de făcut este în totalitate necesar  si să vizualizăm rezultatele fructuoase ale "depunerii efortului acum"
  • Să trecem la acţiune fără a tergiversa situaţia, eliminând factorii ce ne pot distrage atenţia 
  • Să ne acordăm un moment de rasfăţ, numai după ce am finalizat ce ne-am propus să facem
   Procrastinarea poate afecta sfera rezultatelor profesionale si personale şi poate aduce nenumărate regrete pentru că lucrurile nu au fost făcute la timpul lor; aşadar sa încercăm să o tratăm corespunzător.



   Citate relevante:
" Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi."
" Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil."


vineri, 3 aprilie 2015

despre depresie

    
  
   În primul rând, am o veste bună..depresia este strâns legată de memorie, sau de rememorarea şi reactualizarea unor evenimente nefericite, aşa că, cei mai uituci, nu ar trebui să întâmpine astfel de dificultaţi ;). Cum zicea Audrey Hepburn : " Fericirea este sănătate si o memorie scurtă"
   Cu toate acestea, se estimează ca în anul 2020 va deveni a doua "dizabilitate" la nivel mondial, după bolile cardiovasculare, conform Wikipedia. Mă întreb cum de se pot face astfel de prezumţii în condiţiile în care, depresia, este pusă pe seama întâmplării unor evenimente negative, pierderi, şocuri, ce au loc in viata unei persoane, şi care, în mod normal, nu pot fi prevazute!? O să mă abţin să fac vreo insinuare; probabil in această supoziţie, au fost luate in vizor mecanismele de coping cu care este înzestrată o persoană, care, încep să nu mai facă faţă agenţilor stresori. Deci o nouă formă de depresie, este poate, o conseciinţă a globalizarii..(aportul foarte mare de informaţii, imposibilitatea de a face o alegere din cauza prea multor opţiuni, factorii poluanţi, constituie o parte dintre stresorii la care psihicul uman trebuie sa le faca faţă).
   Predispoziţia de a dezvolta o stare depresivă este pusă pe de o parte pe seama factorilor genetici, a dezechilibrului neurotransmiţătorilor (de ex. a serotoninei- foarte mulţi pacienţi diagnosticaţi cu depresie urmează un tratament cu antidepresive din clasa ISRS, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei) si pe de cealaltă parte, pe seama factorilor psihosociali (traume in copilărie, evenimente indezirabile sau alte dificultăţi majore).
   Depresia se instalează deci, ca urmare a unui eveniment, pe care subiectul îl considera indezirabil, catastrofal si în urma căruia considera ca a suferit o mare pierdere afectiva (un deces, un divorţ) , sau a unei situaţii zilnice stresante, ale cărei conseciinţe, nu se simte în măsură să le controleze (lipsa unui loc de munca, o boala). Practic, subiectul în depresie, gravitează în jurul unui eveniment negativ, simţindu-se incapabil sa-l depăşească. Prezentul si viitorul sunt sumbre; subiectul consideră ca nu exista nimic care sa-l determine sa declanseze o acţiune cu sens. Alimentarea zilnică cu gânduri negative duce la inhibarea funcţiilor psihice, blocând manifestarea persoanei. Percepţia este diminuată, memoria este inhibată, rezolvarea problemelor este ineficientă, are dificultăţi de concentrare, limbajul este redus cantitativ, pot apărea insomnii sau stări de somnolenta, si rău matinal.
   Aceste trăiri duc la retragere socială şi refuzul relaţionării. Dacă starea depresivă este menţinută şi nedeclarată, persoana ajunge încetul cu încetul pe culmele disperării, pentru că nu mai găseşte rost absolut în nimic; depresivul devine preocupat de ideea morţii, pe care ajunge să o considere ca ultimă soluţie eliberatoare la povara ce o duce. Face planuri de sinucidere pe care uneori le şi realizează. De precizat aici, un aspect foarte important, si anume ca agresivitatea sa, este repliată pe sine, nu pe cei din jur. De asemenea, e de reţinut că el nu pierde nicio clipă contactul cu realitatea, ci pierde doar optimismul, speranţa că într-o zi va fi mai bine, caracteristică majorităţii. Depresivul este empatic, de altfel boala sa este de natura afectiva, şi nu poate fi sub nicio forma confundat cu un psihopat, ca in cazul pilotului ce a premeditat prabuşirea avionului, realizandu-şi "visul" aberant de a rămâne in istorie. Psihopatul este perfid până la capăt, folosindu-se de oameni, sacrificându-i, daca asta este cerinţa pentru a-şi face numele cunoscut. Acesta are un deficit emoţional considerabil..el nu poate trăi sentimente precum milă, compasiune, vinovăţie, sau remuşcare şi bineînţeles nici sentimente precum împlinirea. La psihopat putem vorbi despre o maliţiozitate înnăscută, de reacţii instinctive puternice şi greu de controlat din cauza nevoii imperioase de satisfacţie.
   Aşadar, depresivul nostru, nu are nimic de a face cu psihopatia, el are pur si simplu nevoie de dragoste, de încurajare, de sustinere şi de un umar pe care sa plângă. El trebuie sa reînveţe sa aibă încredere în sine şi în capacităţile sale, să învete sa gândească pozitiv, şi şansele sale de reîntoarcere la o viaţă normala, sunt foarte mari. Doar atat, problema sa..este de competenţa unui specialist..si cu cât înţelege mai repede acest lucru, cu atât pierde mai puţine minute preţioase din viată. Viaţa nu e frumoasă, e superbă, şi un depresiv va înţelege mult mai bine acest aspect, decât cel ce nu i-a vazut şi partea intunecată.





vineri, 13 martie 2015

Violenta domestica


   Copii sunt foarte receptivi la ceea ce se intampla in interiorul familiei lor, asa ca este cazul sa acordam o atentie deosebita circumstantelor in care traiesc, la ceea ce vad si ceea ce aud. Orice incercare ulterioara de a-i face sa uite ca au fost victimele/ victimele colaterale ale unor abuzuri, este de cele mai multe ori inutila si tardiva.
   Intr-o relatie, partenerul, si aici ma adresez cu precadere femeilor, mame sau nu, trebuie sa identifice semnele abuzului, si sa faca cat mai repede pasii necesari pentru incetarea expuneii la violenta domestica.
   Violenta domestica este orice forma de abuz (fizic, psihic, sexual) pe care unul dintre parteneri il manifesta asupra celuilalt.
   Abuzul fizic se manifesta prin lovituri cu palmele, picioarele sau obiecte contondente sau nu, ce provoaca durere.
   Abuzul emotional se manifesta prin umilire, injosire, critica, amenintari, controlul si monitorizarea activitatii partenerului (verificarea telefonului, controlul prin geanta), distrugerea unor bunuri personale (rupt haine), restrictionarea libertatii partenerului (nu ai voie sa mergi in anumite locuri, sa te intalnesti cu anumite persoane), tipete, urlete.
   Abuzul sexual consta in silirea partenerului de a intretine relatii sexuale.
   Orice femeie care a trecut/ trece prin unul sau mai multe episoade abuzive, este o victima si trebuie sa ceara ajutor. ( se poate adresa Organizatiei de asistenta pentru femei http://www.womensaid.ie/ro/ourservices4.html )
   Trecerea cu vederea, ignorarea sau speranta ca intr-o zi astfel de comportamente vor inceta, inrautatesc situatia. Trebuie sa intelegi ca partenerul tau este un agresor care se confrunta cu o problema psihica, iar ramanand langa el, accentuezi problema sa si pe a ta. Cu cat mai multe sanse ii vei da, cu atat mai putin respect va avea pentru tine. Incercarea de a-l intelege si a-l ajuta se va solda cu esec, in primul rand pentru ca esti implicata emotional in relatie.. de aici si succesul lui in a te manipula. (te minte ca se va schimba, ca nu va mai face asta).
   Paraseste-l de urgenta, nu-ti pune piedici singura in calea fericirii.
   Un copil care e martor sau victima a violentei, nu va fi capabil sa se dezvolte normal. Traumele emotionale isi vor pune amprenta asupra viitorului sau. Momentele terorii vor fi retraite si-l vor bantui ani de-a randul. Exista riscul sa devina un agresor sau o victima resemnata, dupa modelul preluat din familie.