vineri, 13 martie 2015

Violenta domestica


   Copii sunt foarte receptivi la ceea ce se intampla in interiorul familiei lor, asa ca este cazul sa acordam o atentie deosebita circumstantelor in care traiesc, la ceea ce vad si ceea ce aud. Orice incercare ulterioara de a-i face sa uite ca au fost victimele/ victimele colaterale ale unor abuzuri, este de cele mai multe ori inutila si tardiva.
   Intr-o relatie, partenerul, si aici ma adresez cu precadere femeilor, mame sau nu, trebuie sa identifice semnele abuzului, si sa faca cat mai repede pasii necesari pentru incetarea expuneii la violenta domestica.
   Violenta domestica este orice forma de abuz (fizic, psihic, sexual) pe care unul dintre parteneri il manifesta asupra celuilalt.
   Abuzul fizic se manifesta prin lovituri cu palmele, picioarele sau obiecte contondente sau nu, ce provoaca durere.
   Abuzul emotional se manifesta prin umilire, injosire, critica, amenintari, controlul si monitorizarea activitatii partenerului (verificarea telefonului, controlul prin geanta), distrugerea unor bunuri personale (rupt haine), restrictionarea libertatii partenerului (nu ai voie sa mergi in anumite locuri, sa te intalnesti cu anumite persoane), tipete, urlete.
   Abuzul sexual consta in silirea partenerului de a intretine relatii sexuale.
   Orice femeie care a trecut/ trece prin unul sau mai multe episoade abuzive, este o victima si trebuie sa ceara ajutor. ( se poate adresa Organizatiei de asistenta pentru femei http://www.womensaid.ie/ro/ourservices4.html )
   Trecerea cu vederea, ignorarea sau speranta ca intr-o zi astfel de comportamente vor inceta, inrautatesc situatia. Trebuie sa intelegi ca partenerul tau este un agresor care se confrunta cu o problema psihica, iar ramanand langa el, accentuezi problema sa si pe a ta. Cu cat mai multe sanse ii vei da, cu atat mai putin respect va avea pentru tine. Incercarea de a-l intelege si a-l ajuta se va solda cu esec, in primul rand pentru ca esti implicata emotional in relatie.. de aici si succesul lui in a te manipula. (te minte ca se va schimba, ca nu va mai face asta).
   Paraseste-l de urgenta, nu-ti pune piedici singura in calea fericirii.
   Un copil care e martor sau victima a violentei, nu va fi capabil sa se dezvolte normal. Traumele emotionale isi vor pune amprenta asupra viitorului sau. Momentele terorii vor fi retraite si-l vor bantui ani de-a randul. Exista riscul sa devina un agresor sau o victima resemnata, dupa modelul preluat din familie. 

sâmbătă, 7 martie 2015

P.S.: de ce fug unii de realitate ..



   Omul are nevoie de un vis pentru a suporta realitatea, spunea Freud

   Un consumator mdma, spunea si el: Aici este o lume perfecta, frumoasa, de ce ar trebui sa ma intorc inapoi?
   O fi realitatea atat de crunta ? Omul fuge tot mai des de ea, si nu doar cu constiinta, ci cu intreg sufletul...
   Plecand  chiar de la pacatul originar al Evei, ni se spune ca omului i-a fost dat sa cunoasca suferinta si raul. E o paradigma interesanta a religiei, avand in vedere ca durerea a fost si este inevitabila..cel putin in sens fizic..Dar probabil, daca Eva nu ar fi muscat din mar, "durerile facerii", i s-ar fi parut normale si nu chinuitoare. Oricum ar fi, o data cu aceasta intriga, religia a introdus notiunea de pacat si a reusit performanta, ca prin abstract si nepalpabil, sa tina sub control generatii si generatii..Din punctul meu de vedere, religia este unul dintre aceste vise, de care  are omul nevoie pentru a suporta realitatea..Milioane de oameni au crezut, de cand s-au nascut si pana au murit in ceva ce nu au vazut niciodata. Si-au pus speranta si au venerat acest Ceva; au trait cu el in inimi, le-a fost frica de el si in acelasi timp l-au iubit. A fost visul lor..care i-a ajutat sa mearga inainte.
Nu tratez cu ironie sau neincredere acest vis, ba din contra, daca nu-l ai, e probabil sa te pierzi si sa intri in depresie.
   Tabloul realitatii depresive, cu riscul de a folosi un pleonasm, arata cam asa, in viziunea mea: In centru o bancnota mare si murdara, de care trag cu dintii femei dezbracate, barbati cu arme in mana, copii obezi sau rahitici, calcati in picioare in incercarea de a pune mana pe bancnota....cladiri inalte, dezolante, miros de carbit si deseuri si intr-un colt, amarata si ignorata, o zambila.
   Cei mai puţin sensibili, majoritatea*, accepta si participa activ la crearea unui astfel de tablou, iar cei mai sensibili, extremele*, fug de ea.
   Omul, totuşi, ar trebui sa lase capul in jos, sa mearga undeva in pustietate, la poalele unui munte, sa-si arunce masina, hainele, ceasul, sa se scalde intr-un izvor... apoi sa ingenuncheze si sa contempleze asupra a ceea, ce e cu adevat sursa lui de viata (...)

* dupa modelul curbei lui Gauss